Lacrimile
Lucian Blaga
Cand izgonit din cuibul vesniciei Intaiul om,trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri
il chinuiau mustrandu-l lumina,zarea,norii si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul
Si omul cel dintai,pribeagul,nu stia sa planga...
Odata,istovit de-albastrul prea senin al primaverii,
Cu suflet de copil,intaiul om,
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
"Stapane,ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta,impaienjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
Nici flori,nici cer,nici zambetele Evei si nici nori
caci vezi-lumina lor ma doare."
Si-atuncea Mliostivul intr-o clipa de-ndurare
Ii dete -lacrimile
About Me
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment